De ce se modifică planșeul pelvin după vârsta de 40 de ani (chiar și în lipsa unei sarcini)

Cum influențează estrogenul colagenul muscular

Premenopauza este etapa de tranziție care precede menopauza și poate începe, de regulă, spre sfârșitul anilor 30 sau la începutul anilor 40. În această perioadă, nivelul de estrogen începe să scadă treptat.

Estrogenul este un hormon important pentru menținerea tonusului muscular și pentru procesele de reparare ale țesuturilor. Pe măsură ce nivelul său scade, musculatura își poate pierde treptat din forță și elasticitate, inclusiv mușchii planșeului pelvin.

Printre manifestările care pot apărea în contextul scăderii estrogenului în premenopauză se numără:

• prolapsul organelor pelvine;
• incontinența urinară;
• uscăciunea vaginală sau disconfortul vaginal;
• menstruațiile mai abundente sau neregulate;
• tulburările de somn sau oboseala.

Probleme frecvente de sănătate ale planșeului pelvin după 40 de ani

În jurul vârstei de 40 de ani, anumite probleme ale sănătății pelvine pot deveni mai frecvente, pe fondul modificărilor musculaturii planșeului pelvin, dar și al unor factori legați de stilul de viață.

Deși problemele planșeului pelvin sunt mai frecvente în rândul femeilor care au trecut prin sarcină și naștere, acestea nu reprezintă singurii factori implicați. De exemplu, creșterea în greutate poate exercita o presiune suplimentară asupra musculaturii planșeului pelvin. În plus, pe măsură ce metabolismul încetinește odată cu înaintarea în vârstă, menținerea greutății corporale poate deveni mai dificilă.

Vestea bună este că, în prezent, există numeroase opțiuni medicale pentru ameliorarea sau tratarea multor probleme ale planșeului pelvin. Dacă simptomele afectează starea de bine sau activitățile de zi cu zi, este recomandată o discuție cu medicul ginecolog pentru evaluarea situației și identificarea celor mai potrivite opțiuni de tratament, inclusiv, atunci când este necesar, intervenția chirurgicală.

1.Disfuncția planșeului pelvin

Disfuncția planșeului pelvin se referă la situațiile în care mușchii planșeului pelvin sunt prea slăbiți, prea tensionați sau nu se coordonează corespunzător. Printre manifestările frecvente se numără:

• senzație de presiune sau greutate în zona pelvină;
• pierderi ocazionale de urină sau dificultăți în controlul urinării;
• dificultăți în evacuarea intestinului sau în golirea vezicii urinare;
• durere în timpul contactului sexual.

2. Prolapsul organelor pelvine

Planșeul pelvin acționează asemenea unei structuri de susținere care separă și susține organele situate în partea inferioară a abdomenului, inclusiv în raport cu canalul vaginal. Atunci când musculatura planșeului pelvin își pierde suficient din forță, unul sau mai multe organe pelvine se pot deplasa.

Prolapsul organelor pelvine este mai frecvent după sarcină și naștere, dar poate fi favorizat și de presiunea repetată asupra planșeului pelvin, de exemplu în cazul constipației cronice.

Printre simptomele prolapsului organelor pelvine se pot număra:

• durere lobară;
• senzație de presiune sau apariția unei proeminențe la nivel vaginal;
• dificultăți la urinare sau la evacuarea intestinului.

Incontinența urinară după 40 de ani: de ce apare „scăparea de urină” la strănut?

După 40 de ani, episoadele de pierdere involuntară a urinei la strănut, tuse sau râs pot deveni mai frecvente. Este vorba, în multe cazuri, despre incontinența urinară de efort, care apare atunci când o presiune bruscă exercitată asupra vezicii urinare determină eliminarea involuntară a unei cantități de urină.

Studiile arată că 30–50% dintre femeile de peste 40 de ani au experimentat o formă de incontinență urinară de efort, asociată unor activități precum exercițiile fizice, tusea sau râsul.

Deși expresia „scăpare de urină la strănut” poate părea amuzantă, aceste episoade pot fi neplăcute și pot afecta confortul și încrederea în sine. Incontinența urinară de efort nu trebuie considerată o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă. Există modalități prin care simptomele ușoare pot fi ameliorate și gestionate.

Printre acestea se numără:

• Mișcarea și exercițiile fizice care contribuie la întărirea musculaturii și la menținerea tonusului muscular, precum Pilates sau yoga.
• Un aport suficient de fibre, pentru prevenirea constipației, deoarece efortul repetat poate afecta musculatura planșeului pelvin.
• Hidratarea adecvată și urinarea regulată, pentru menținerea unei funcționări normale a vezicii urinare.
• Exercițiile Kegel pentru planșeul pelvin, care pot contribui la îmbunătățirea controlului vezicii urinare.

În perioada de premenopauză și menopauză, modificările nivelului de estrogen pot influența, de asemenea, sănătatea tractului urinar și a planșeului pelvin.

Scăparea de urină la strănut nu trebuie ignorată și nici considerată „normală” doar pentru că apare odată cu înaintarea în vârstă. Atunci când episoadele se repetă, o discuție cu medicul poate ajuta la identificarea cauzei și la alegerea celei mai potrivite metode de gestionare.

Exerciții Kegel avansate pentru femeile de peste 40 de ani

Nu toate schimbările la nivelul planșeului pelvin după 40 de ani sunt inevitabile. Planșeul pelvin este alcătuit din mușchi, iar, la fel ca orice altă grupă musculară, poate fi întărit prin exerciții practicate cu regularitate.

Exercițiile Kegel, care presupun contractarea și relaxarea controlată, ritmică, a mușchilor planșeului pelvin, s-au dovedit în mod constant eficiente în întărirea acestora și în reducerea sau prevenirea unor probleme ale planșeului pelvin.

Conform unui studiu, între 27% și 75% dintre femeile care au practicat regulat exerciții Kegel au raportat o reducere a incontinenței urinare de efort.

Antrenamentul supravegheat poate fi mai eficient, ceea ce poate explica intervalul larg al rezultatelor. Se estimează că 20–50% dintre femei nu reușesc să efectueze corect tehnica Kegel, ceea ce îi poate reduce eficiența.

Atunci când exercițiile Kegel sunt dificil de efectuat corect, poate fi utilă o discuție cu medicul ginecolog. De asemenea, se poate apela la un kinetoterapeut specializat în sănătatea planșeului pelvin, în funcție de obiectivele și nevoile individuale.

Studiile sugerează că, în general, efectele exercițiilor Kegel practicate cu regularitate pot deveni vizibile după aproximativ opt săptămâni.

Exerciții Kegel pentru reducerea pierderilor involuntare de urină

Pentru a reduce episoadele neplăcute de pierdere involuntară a urinei la strănut, obiectivul este îmbunătățirea modului în care mușchii planșeului pelvin reacționează la presiunea bruscă. Deoarece pierderile apar frecvent în poziție verticală, exercițiile pot fi practicate în picioare. Se recomandă efectuarea lor o dată pe zi:

1. Contractați mușchii planșeului pelvin timp de 1 secundă, apoi relaxați-i.
2. Repetați de 10 ori, ajungând treptat la 30 de contracții rapide consecutive.

Exerciții Kegel pentru îmbunătățirea rezistenței musculare

Menținerea contracției planșeului pelvin pentru o perioadă mai lungă poate contribui la îmbunătățirea rezistenței musculare și la susținerea vezicii urinare. Pentru dezvoltarea rezistenței, exercițiile pot fi efectuate de trei ori pe săptămână:

1. Contractați mușchii planșeului pelvin și mențineți contracția timp de 3–5 secunde, ajungând treptat la 10 secunde.
2. Începeți cu 7-10 repetări și creșteți treptat până la 15–20 de repetări, fără pauză între ele.

Exerciții avansate

Pentru persoanele care au dobândit deja o bună rezistență în menținerea contracțiilor, pot fi introduse exerciții mai avansate, de preferat cu îndrumarea unui kinetoterapeut specializat în sănătatea planșeului pelvin.

Instrumentele de biofeedback, inclusiv dispozitivele medicale pentru exercițiile Kegel, pot oferi informații despre intensitatea contracției și pot ajuta la îmbunătățirea tehnicii.

Un astfel de exercițiu este „Ascensorul descendent”, care se efectuează întinsă pe spate, într-o poziție relaxată:

1. Realizați o contracție a mușchilor planșeului pelvin la 100% din intensitate, apoi mențineți o contracție de 50% timp de 3 secunde. Faceți o pauză de câteva minute și repetați de 5 ori. După ce exercițiul poate fi efectuat zilnic timp de 2–4 săptămâni, se poate trece la etapa următoare.
2. Contractați la 100% și mențineți timp de 3 secunde, apoi reduceți treptat intensitatea contracției: 75%, 50% și 25%. Faceți o pauză de câteva minute și repetați de 5 ori. Pentru menținerea tonusului muscular, exercițiul poate fi repetat de trei ori pe săptămână.
3. Pentru progres, exercițiul poate fi realizat atât crescător, cât și descrescător: începeți la 25%, creșteți treptat până la 100%, apoi reveniți la 25%, menținând fiecare nivel timp de 2–3 secunde.

Concluzie

La fel ca restul musculaturii, mușchii planșeului pelvin pot pierde din tonus și elasticitate pe măsură ce nivelul estrogenului scade în perioada de premenopauză. Din fericire, exercițiile Kegel practicate cu regularitate, împreună cu anumite schimbări ale stilului de viață, pot contribui la întărirea musculaturii planșeului pelvin și la reducerea problemelor asociate.

Pierderea involuntară de urină la strănut este frecventă, dar nu trebuie considerată inevitabilă.

Atunci când apar simptome de disfuncție a planșeului pelvin sau alte manifestări asociate premenopauzei, este recomandată o discuție cu medicul pentru evaluare și recomandări personalizate.

Redactat de: Clara Wang/ intimina.com/blog